Visul unei relații perfecte

Un articol de Mădălina–Ionela Cimpoae – blogger iubescpsihologia.com

Am creionat în subconștient  imaginea partenerului ideal dintotdeauna. Am visat încă de când eram copii la o viață trăită cu o persoană cu multe calități și puține defecte. Ne închipuiam  tot felul de împrejurări, situații care să valideze ideea unei relații armonioase, fericite cu un om care este alături de noi  atât în momentele fericite, cât și în cele mai puțin plăcute. Ne refugiam în aceste visuri și  iluzii asemeni unui copil în brațele mamei sale, căutând protecție, speranță și siguranță emoțională.

Totul era predictibil și ne inducea atât de multe sentimente euforice și entuziasm în fiecare celulă a organismului nostru. Planificam fiecare aspect ce ține de această magică legătură potrivit valorilor și scopului nostru în viață. Doua secunde din timpul nostru s-ar scurge pentru a găsi un stilou sau un laptop și de-a începe să  scriem povestea  ce se derulează de atât de mult timp în mintea noastră. Am scrie cu atâta patimă! Ce frumos era dacă  aveam puteri magice încât să ne putem transforma scenariul cărții în realitate!

Totul se năruie când ne dezmeticim în prezent, implicați deja în relațiile de cuplu pe care le avem și ne gândim pe unde se ascunde prințul/prințesa demult visat/ă, pentru că persoana iubită nu are nici măcar un singur lucru în comun cu acesta sau ne aflăm în situații în care observăm aspecte comune, dar trăsăturile negative sunt inacceptabile. Cum poate acest partener să nu-și dorească ,să zicem, să  realizam acea afacere împreună sau cum e posibil să stea toată ziua la tv / jucând jocuri video? Noi fix acest gen de persoană am vrut dintotdeauna să-l evităm.

Ne plângem. Ne victimizăm. Dar nu noi oare am făcut aceste alegeri? Iar dacă analizăm, nu repetăm noi anumite tipare care atrag astfel de persoane? Comportamentul și acțiunile noastre reflectă ceea ce simțim că avem nevoie să primim în viață, adică e necesar să învățăm anumite lecții foarte importante și cum altfel decât printr-un  om asemeni unei oglinzi, prin care putem vedea cine suntem cu adevărat și de ce anume avem nevoie ca să evoluăm spiritual și emoțional?

Ne vom învinovăți pentru că ne-am creat atâtea speranțe, așteptări și am trăit într-o lume a iluziilor?

Aceste fantezii ne-au fost alimentate  de reclamele transmise la tv, de filmele romantice, de pe internet, de tot felul de promisiuni… Trăim tot mai mult în mintea noastră suprasaturată cu tot felul de scenarii nerealiste produse în imaginație. Simțim furie când vedem în filme cât e de frumoasă dragostea, cum se îndrăgostesc cele doua personaje, cum rezistă tuturor dificultăților împreună… În relația noastră de ce nu se întâmplă? De ce nu e totul roz și de ce  există o listă foarte lungă a frustrărilor?

În filme ne este prezentat un scenariu emoționant care reflectă întâmplările la un moment dat. Nu se pune problema apariției disputelor, neînțelegerilor pe termen lung. Oare vor fi fericiți pentru totdeauna? Dacă se întâmplă un incident sau unul din parteneri decide că  dragostea nu este  atât de importantă pentru el sau alege să înșele? Poate atunci când ne uitam la un film spunem că este imposibil să existe o astfel de relație armonioasă în realitate, dar să ne amintim că așa spunem și când privim din exterior relațiile pe care le au amicii noștri și aflăm însă ulterior de tot felul de probleme cu care se confruntau/ confruntă și rămânem surprinși.

 În viața reala, iluziile se destramă cu foarte mare ușurință. Cu toții suntem vulnerabili, facem greșeli, avem comportamente toxice și credințe limitative. Aceste credințe limitative sunt un produs al influentelor pe care le-au exercitat oamenii din jurul nostru în raport cu mediul în care am trăit, am lucrat, s.a.m.d.

Fiecare individ totodată are încărcat in subconștientul său un model în ceea ce privește ideea de cuplu, preluată din relația părinților sau din limbajul   prin care aceștia și-au manifestat iubirea față de copii din momentul în care s-au născut și până în acest moment. Dacă membrii familiei  au avut o relație toxică în care  se promova  minciuna, șantajul, lipsa de respect, manipularea, copilul va fi înclinat să creadă că sunt comportamente admisibile în relațiile cu ceilalți, că așa poate  obține iubire, validare, siguranță.

La fel, un model negativ poate să influențeze acel adult aflat în formare să hotărască să nu aprobe nimic din ceea ce observă în interiorul familiei sale în ceea ce privește viitoarele legături emoționale pe care le va clădi cu cei din jurul lui.

În ceea ce privește relațiile, este timpul să te întrebi dacă merită într-adevăr să oferi o șansă acelei conexiuni cu partenerul de cuplu astfel încât să mergeți împreună pe calea  transformării,  contribuirii reciproce în realizarea unei versiuni mai bune a  ființei voastre  interioare? Putem visa la nesfârșit, dar viața trebuie trăită. Iubirea este întreținută de respect și de rezolvarea neînțelegerilor.  

Alege ce este  real și nu mai trai doar în  interiorul minții tale!

 Viața și relațiile nu vor fi niciodată perfecte și e necesar să acceptăm acest  lucru!