Povestea mea pe scurt în fotbal

Un articol de Sucilă Cristina – jucătoare de fotbal la Piros Security Arad

Deși nu este promovat fotbalul feminin la noi în țară, sunt foarte multe fete talentate la acest sport…poate ca dacă ar fi mai mediatizat, dacă s-ar pune mai mult accent pe acest sport, dacă majoritatea ar înțelege că și fetele pot să joace fotbal, că acest sport este unisex nu doar masculin, și în fotbalul feminin se dau goluri wow, și fetele au șut puternic și nu în ultimul rând și fetele fac stop pe piept…

Sfătuiesc fetele care sunt atrase de acest sport (orice sport) să lupte pentru visul lor, eu am “luptat” pentru visul meu încă de la vârsta de 6 ani când jucam fotbal cu băieții de vârsta mea sau chiar mai mari… Mama mea văzând că sunt pasionată și talentată, la insistențele mele, la vârsta de 14 ani a acceptat sa ma ducă la Cluj pentru a face fotbal de performanță. În perioada respectiva și nu numai, Clujul (CFF CLUJANA) era echipa care domina fotbalul feminin la noi în țară. Ajunsă la Cluj, l-am întâlnit pe domnul Antrenor Mirel Albon care mi-a oferit posibilitatea de a juca în doua meciuri pentru a-mi vedea potențialul, după cele doua meciuri dânsul i-a spus mamei mele “să se întoarcă acasă singură pentru că eu voi rămâne la Cluj”.

Când am plecat de acasă la vârsta de 14 ani nu m-am gândit că o sa stau 4 ani la Cluj, departe de familie, nu a fost ușor să stau departe de mama mea (sunt o persoana mămoasa), dar pentru a face ceea ce iubeam, ceea ce visam de mică, fotbalul a făcut ca acei 4 ani sa fie frumoși și printre “străini”… La Cluj am învățat să fiu independentă, responsabilă, fotbalul m-a educat, m-a maturizat…

Cu echipa CFF  Clujana am câștigat Cupa României, am câștigat Campionatul în fiecare an, am avut șansa să joc în Champions League (în anul 2005 marcând un gol  împotriva echipei AC Sparta Praga), am fost convocata de mai multe ori atât la naționala de junioare cât și la cea de senioare (asta oferindu-mi șansa sa vizitez cât mai multe tari din Europa)

După 4 ani la Cluj am decis să fac o schimbare (am făcut o pauza de câteva luni), după această pauză am jucat la Motorul Oradea 2 ani, apoi am plecat în Cipru unde am jucat 1 an la Amok Chrysomilia și 1 an la Vamos, când  m-am întors din Cipru am avut o problema medicală și a trebuit să fac o pauza mai lungă, apoi am revenit pe teren în liga a 2 a la FC Hunedoara (era mai aproape de casă, eu fiind  de loc din Orăștie), după am mers la Olimpic Star Cluj tot în liga a 2-a, iar din anul 2017 am semnat cu ACS Fortuna Becicherecul Mic din Liga 1 (echipă cu care am ajuns în anul 2019 în finala Cupei României, datorita președintelui Calin Pasca și antrenorului Florin Padurean care au reușit să ne transforme într-o echipă unită și omogenă), iar din octombrie 2020 am semnat un contract cu echipa Piros Security Arad, tot din Liga 1.

Ca orice jucător/jucătoare am avut și eu o echipa de suflet (ACS Fortuna Becicherecul Mic), dar din cauza unor schimbări în cadrul conducerii de la Becicherec, nu m-am mai regăsit la echipa și am decis să îmi continui visul la o altă echipă, iar datorita directorului sportiv Ilea Liviu am semnat cu echipa din Arad.

După 17 ani de fotbal, perioada în care am jucat la mai multe echipe, pot spune că indiferent la ce club joci important este ca atunci când ești în teren să dai tot ce este mai bun, pentru mine fiecare meci jucat este ca un refugiu după o săptămâna de muncă, când încalț ghetele mă încarc cu emoție pozitivă, iar când sunt în teren mă deconectez de la toate problemele cotidiene…

Consider că în privința fotbalului, am făcut tot ceea ce am visat, am avut parte de multe momente frumoase și memorabile, am intâlnit oameni de la care am învățat multe atât despre fotbal cât și despre viață, iar în momentul acesta tot ce îmi mai pot dori este sa fiu sănătoasă și să pot încălța ghetele de fotbal încă 5 ani minim…