Luptă pentru visurile tale!

Un articol de Mădălina–Ionela Cimpoae – blogger iubescpsihologia.com

Acceptarea de sine presupune acceptarea tuturor aspectelor pozitive și negative ale personalității noastre. Este un proces minunat prin care noi validăm faptul că suntem oameni, putem greși, nu suntem perfecți și nici nu ar trebui să corespundem așteptărilor celorlalți.

Când survine un blocaj în acceptarea altor ființe umane așa cum sunt, conștientizăm că nici noi nu ne acceptăm și negăm în același timp multe aspecte ce țin de natura umană.

Viața noastră este o combinație fascinanta de situații și de lecții bune și rele. Acestea au un rol major în formarea personalității noastre, în conturarea caracterului, alegerea valorilor, fundamentarea credințelor constructive și limitative.

Ne dorim să fim acceptați așa cum suntem, cum ne îmbrăcăm, vorbim, ne comportăm sau simțim. Dorințele și visurile noastre sunt importante pentru noi, dar există oameni ce se îndoiesc de validitatea lor și pun etichete, cum ar fi ,,este irealizabil/imposibil”, ne spun că nu dispunem de resursele necesare și nu le vom deține niciodată, că suntem doar niște visători și nu vom atinge niciodată acel nivel (de venit/profit, etc).

De ce suntem descurajați permanent? Oamenii și-au pierdut speranțele pe drumul plin de încercări al vieții. Au fost la rândul lor umiliți, descurajați, nu au pus piciorul în prag pentru ceea ce își doreau cu adevărat. Conduși de toate experiențele negative, descurajează inconștient pe semenii lor cand aceștia demarează aceleași demersuri pentru a ajunge să aibă succes și prosperitate pe toate planurile. Au uitat să lupte pentru visurile lor.Au lăsat frica să-i conducă pe un drum total diferit. Era nevoie de curaj ca să-și înfrângă temerile.

Ne este teamă de ce se va intampla pe viitor. Dacă nu se va întâmpla cum ne vom dori? Cum vom face față dezamăgirilor? Cum ne vor privi ceilalți? Vor simți rușine, dezamăgire? Ne punem atâtea întrebări.

Uneori renunțăm înainte să începem. Spunem: ,,Eh, nu am bani/nimeni nu ma iubește și sprijină/ nu sunt talentat.” ; ,,Nu am timp să învăț ceva complet diferit”. Nu facem nici măcar un pas în față. Blocăm toate drumurile pe calea împlinirii noastre.

Nu ieșim astfel învingători! De câte ori ne vom privi în oglindă, regretăm faptul că nu suntem unde ne-am propus, iar pentru a ajunge acolo e nevoie de curaj, planificare, ambiție și muncă.

Ambiția este focul nostru interior, dorința puternică de a ne realiza obiectivele. Curajul este abilitatea prin care noi ne asumam riscuri, ne expunem la situații incomode pentru binele nostru și/sau al celorlalți. Planificarea e arta de a întocmi strategia în timp pentru reușită. Prin aceasta ne îndeplinim obiectivele: prin ordine.

Cum începem să ne planificăm viitorul? Prin stabilirea direcțiilor de dezvoltare, a obiectivelor de lungă durată, pe care ulterior le vom împărți în obiective mai mici. Să nu ne speriem când acea țintă pare imposibilă datorită mărimii sale. Putem să o îndeplinim, împărțind-o în sarcini mai mici pe care să le rezolvăm zilnic.

Dacă am tot amânat sau nu am mai găsit timp sa mă ocup de sarcina zilnică ce mai rămâne de făcut? Nu renunța. Fiecare moment contează. O nouă zi, un nou inceput. Trăim momentul prezent continuu, dar noi oamenii am stabilit unități de măsură pentru acesta și, respectiv, pentru măsurarea timpului biologic pe care ființele îl trăiesc pe Pământ.

Nu te da bătut! Luptă cu pasiune pentru tot ce-ți dorești! Nu te mulțumi cu puțin! Nu lăsa flacăra din sufletul tău să se stingă! Nu zic scânteie, ci flacără! Fii putere, fii curaj, fii tu cel adevărat!