Logică și frumusețe în șah

Un articol de Claudiu Iordache – președinte Asociația Județeană de Șah

Se vorbește adesea despre armonia șahului, despre strălucirea combinațiilor sau savoarea unor finaluri cu soluții surprinzătoare. Într-un articol mai vechi, m-am referit la partea de estetică a șahului făcând o analogie cu disputele criticilor literari din perioada interbelică pe tema “artă pentru artă” sau “artă cu tendință”, poziționându-mă, în ceea ce privește șahul, în prima categorie, crezând în șahul spectacol si puterea sa de a fascina și emoționa spectatorul.

Mulți s-au întrebat de ce jocul de șah atrage atât de mulți amatori loiali, de ce adună atât de mulți oameni cu caractere diferite și viziuni divergente asupra lumii. Plăcerea și satisfacția sunt date de posibilitatea realizării cu ajutorul pieselor de șah a unor concepte de natură abstractă și speculativă, cum ar fi oportunitatea de a construi planuri strategice rafinate care să surprindă adversarul. Nu orice jucător de șah poate crea partide care se pot considera opere de artă. Cu toate acestea, fiecare așteaptă momentul prielnic pentru a se bucura de victorie sau de micile realizări de parcurs, iar conflictele date de aprecierea diferită a pozițiilor sau înțepăturile umoristice dintre jucători, dau farmecul și frumusețea jocului.

În zilele noastre șahul se practică la scară mare și, bineînțeles, nu este nevoie să conturăm matematic anumiți parametri pentru a ne convinge de beneficiile pe care acesta le aduce. Până la partea de logică și estetică a jocului, ne lovim însă de unele probleme care, cel puțin la nivel teoretic, trebuie conștientizate. Deocamdată, șahul este inclus din punct de vedere organizatoric în rândul ramurilor sportive alături de alte sporturi  neolimpice cu impact mai mic la public și desigur la sursele de finanțare. Totul se reduce în principal doar la turnee, participarea echipelor naționale la campionatele oficiale, anumite selecții și cantonamente, neglijând încurajarea progresului pedagogiei și a extinderii instrumentelor formative cu impact pe dimensiunea educativă a șahului.

Toți cei care au terminat o facultate de sport cu ceva timp în urmă, își amintesc cu siguranță de manualele de teorie, didactică și metodica predării educației fizice și sportului ale lui Gheorghe Cârstea și Adrian Dragnea, sau culegerea de teste grilă a lui Toma Badiu, care  reprezentau baza de instruire a fiecărui student. Acestea au avut darul de a produce definiții, idei, concepte și teorii în domeniu, care au dus la formarea unei culturi a educației fizice și au creat baza dezvoltării disciplinelor sportive.

În timp, au existat mai multe încercări izolate de definire a șahului, cele mai multe fiind confuze și simpliste în evaluarea lor. Acceptarea triplei calități a șahului de sport, știință și artă, ar putea fi un motiv pentru care teoretizarea și formarea unei culturi șahiste au avut de suferit. Șahul așteaptă o curățare și ordonare prin stabilirea unui raport just între practică, teorie și preocuparea pentru clasificarea, ierarhizarea și integrarea reală a acestuia între celelalte ramuri sportive.

După această digresiune mă întorc la disputele dintre susținătorii și oponenții ideii de șah spectacol sau șah pentru rezultat. Sursa acestui conflict ar trebui căutată, aparent, în contradicțiile interioare și diferența dintre forma de cultură a indivizilor.

Îmi amintesc de o remarcă a lui Karpov, care ripostând la unele critici aduse jocului său mai arid, spunea că preferă să câștige zece partide din zecc pe cale logică, decât să câștige doar nouă, jucând spectaculos dar mai puțin precis. Cu alte cuvinte el considera că adevărul și rațiunea trebuie să prevaleze arbitrariului și frumosului.

Desigur, pentru a câștiga o partidă de șah trebuie respectate legile obiective ale acestuia, schemele convenționale descoperite dealungul timpului și nu trebuie căzut în amăgirea că frumusețea jocului vine din pură fantezie. Dimpotrivă, o partidă frumoasă vine de la cel care se supune legităților cuprinse în teoria șahului, încearcă să aplice strategia într-o anumită situație, fiind astfel capabil să-și pună în valoare creativitatea. De altfel, toți marii jucători au reputația de a fi și subtili tacticieni.

În ce constă până la urmă frumusețea șahului? Ce anume ne atrage și ne fascinează în asemenea măsură încât să petrecem ore în șir jucând sau urmărind partide de șah?

În principiu, de la Nimzovici incoace, se acceptă că sentimentul estetic se bazează pe paradox, pe factorul de surpriză în crearea unei emoții puternice. Un sacrificiu surprinzător poate crea o asemenea impresie de satisfacție estetică. Se spune că nu există reguli fără excepții, dar în același timp nu există nici excepții în afara regulilor. Și mai este un factor. Ca în orice artă, pentru a produce efectul scontat, este nevoie nu numai de cel care creează ci și de cel care receptează mesajul, dar pentru asta trebuie o anumită pregătire. Pentru a putea aprecia frumusețea unei combinații cu sacrificiu de figură, trebuie să știm să apreciem poziția finală obținută, să ne dăm seama de factorii care asigură reușita sacrificiului. Cu cât o persoană este mai familiarizată cu regulile și teoria șahului, cu atât va putea aprecia mai bine profunzimea unei combinații.

Rămâne însă întrebarea: ce trebuie ales atunci când pe lângă sacrificiul de piesă cu care vrem să impresionăm, există și o linie clară, liniștită, nespectaculoasă, care ne-ar aduce un avantaj mic dar durabil? Desigur, aici primează predispoziția la frumusețe a jucătorului, capacitatea acestuia de a jertfi un interes de moment de dragul creativității, dar atunci când frumusețea intră în conflict cu logica, trebuie acceptată logica. Cu cât puterea de înțelegere a poziției de pe tablă este mai vastă, cu atât este mai mare valoarea sportivului și acesta va ști să aleagă calea cea mai potrivită pentru el.

Am ajuns la sfârșit fără a găsi un răspuns mulțumitor la întrebări. Dar, este firesc să fie așa, deoarece răspunsul nu poate fi decât unul prozaic și subiectiv. Și va fi diferit de la o persoană la alta, ținând cont de diversitatea punctelor de vedere, a ideilor, perspectivelor, sferei emoționale și nu în ultimul rând  a calificării sportive.

Sursă foto:  www.crafts.pl