Interviu cu Mihail Victus: “Dacă ești îndeajuns de receptiv și ai capacitatea necesară, poți învăța câte ceva din orice.”

Un interviu realizat de Alexandru Moraru

Mihail Victus (n. 1986, București) este artist plastic, designer de mobilier și programator CNC. Cunoscut ca autor de proză scurtă, a obținut mai multe premii la concursurile consacrate, printre care se numără „Marin Preda“ și „Ioan Slavici”. Este cofondator al revistei LiterNautica și autorul romanului Fracturi (Ed. Vremea, 2019), nominalizat de Agenția de Carte la Cele mai bune cărți ale anului. Același roman e șilaureat al Premiilor „Cristian Săileanu“.

Ce este cel mai greu pentru un scriitor? Să găsească subiectul? Tonul? Să intre în starea de creație?

Îmi place să cred că subiectul îl alege pe scriitor, nu invers. Iar tonul n-ar trebui să mai fie o problemă, după mulți ani de practică. Tonul și ritmul sunt impuse de subiect și personaje. Cel puțin așa funcționează pentru mine. Revenind la întrebare, aș spune că scrisul poate fi plăcut, dar totodată e o muncă solicitantă, mai ales când o faci după serviciu și uneori în pauzele de masă de la locul de muncă. Apoi mai sunt și momente când ești atât de prins în poveste, încât aceasta îți dă târcoale câte-o noapte întreagă, iar a doua zi te trezești stors de energie – dar în același timp abia aștepți să revii la scris.

 Cum ai publicat pentru prima oară?

Am fost foarte aproape să debutez c-un volum de povestiri, prin 2011. Primisem oferta de la o editură mică, dar destul de vizibilă pe-atunci, așa că tentația a fost mare. Visam încă din școala generală să public. Din fericire, mi-am dat seama că nu era momentul potrivit. Simțeam că scrisul încă mi-e influențat de scriitorii pe care-i admiram. Când am crezut că nu mai există nicio influență, am fost pregătit să fac pasul ăsta. S-a întâmplat în 2019, cu romanul Fracturi. Exact când a trebuit. Mă bucur că am avut răbdare.

Există o regulă principală în viața ta de scriitor?

Pe blatul biroului la care scriu de obicei, am o placă de MDF în care am sculptat un mesaj semnat de Faulkner: „Keep it amateur. You’re not writing for money but for pleasure. It should be fun. And it should be exciting.” Altfel, nu cred în reguli.

A contat că ai primit premiul Marin Preda? Povestește-ne despre premii și însemnătatea lor.

Prin 2015 am luat decizia să particip la concursuri literare. Aveam nevoie de o confirmare, în afară de cea primită din partea cunoscuților și a celor câțiva cititori ai revistelor pe unde publicam. După ce am selectat patru concursuri pe care le-am considerat serioase, mi-am trimis povestirile. Și țin minte că premiile au venit unul după altul, de la toate cele patru concursuri, și că asta mi-a dat acel ceva de care aveam nevoie. Confirmarea. Am continuat să scriu cu mai multă încredere. Apoi am participat la concursuri doar ocazional, la cele care mi s-au părut importante. După ce am primit Premiul I la „Marin Preda”, mi-am spus că asta a fost, nu voi mai participa la alte concursuri. Nu mai există acea nevoie.

Ce cărți ai recomanda unui scriitor aflat la început de drum?

De unde să încep și unde să termin? A se citi marii scriitori, cei care au primit ori au fost nominalizați la premii importante (Nobel, Pulitzer, Booker, Goncourt etc.). A se citi autori contemporani, a se citi (neapărat și) clasici. A se citi cărțile care au făcut istorie (Ferma animalelor, Lolita, Versetele satanice, Crimă și pedeapsă, Moby Dick etc.). Dacă ești îndeajuns de receptiv și ai capacitatea necesară, poți învăța câte ceva din orice. Chiar și din cărțile care nu-ți plac – asta n-o spun doar eu.

Dacă ai scrie o povestire localizată la țărmul mării noastre, ce locuri ai alege? Ce timp?

Probabil că Vama Veche s-ar regăsi prin cele mai multe texte literare, dacă s-ar face un sondaj. Oare despre care stațiune s-a scris cel mai puțin? Aceea ar fi alegerea mea. În copilărie, marea se afla doar în imaginație. De câțiva ani, am început să am o relație mai specială cu marea, datorită (sau din cauza) unor probleme de sănătate. Soarele și apa mării îmi sunt benefice. În jurul acestui subiect aș putea construi o poveste. Mulțumesc pentru idee.  

La ce lucrezi acum?

Sunt, de fapt, într-o pauză de creație. Aștept să-mi apară noul roman, Toate păcatele noastre, la Editura Litera, iar între timp notez idei pentru altă carte. Nu mă grăbesc s-o încep.