Capcanele infidelității emoționale

Un articol de Mădălina–Ionela Cimpoae – blogger iubescpsihologia.com

Astăzi discutăm despre infidelitate.

După cum știm cu toții, când ne gândim la înșelat în cadrul unui cuplu, mintea ne trimite la imaginea unei persoane aflate deja într-o relație/căsnicie, care spulberă încrederea persoanei iubite întâlnindu-se pe ascuns și începând o aventură cu  un alt individ. Avem de a face cu o persoană care încalcă regulile nescrise ale relațiilor  și care nimicește totodată energia divină, creatoare  a cuplului.

Infidelitatea nu este doar fizică, ci și emoțională. Apare atunci când începem să nutrim sentimente pentru altcineva. Evităm și/sau ascundem perechii noastre ceea ce simțim față de acel străin.

În relația cu acel necunoscut observăm de la început diverse scenarii aflate în desfășurare: fie atracția fizică se îmbină cu discuțiile fascinante, fie conștientizăm din start că avem multe lucruri în comun și că  această persoană se apropie mai mult de modelul de partener ideal, creat în mintea noastră pe baza diverselor experiențe, a credințelor, așteptărilor, etc. Se înfiripă ideea că toate visurile, dorințele și planurile noastre se vor realiza lângă acel om care a intrat recent în viața noastră. Este totul real? Sau doar o combinație  nefavorabilă de hormoni care a ,,complotat” ca să ne strice relația de cuplu?

Există o mare diversitate de situații în care regăsim infidelitatea emoțională. O să expun  câteva întâlnite  de mine până  acum:

• Adevărul despre intențiile reale este ascuns. Străinul considerând legătura drept o distracție, doar o aventură, fără să se implice deloc emoțional. Dorește să obțină numai beneficii, fără să-și asume o serie de responsabilități. Acesta promite o viață trăită în plină armonie alături de aceasta dacă alegem să ne părăsim partenerul. Folosește tehnici de manipulare, observăm perseverența și totodată ne simțim ,,forțați’’ să luăm anumite decizii.
• Intențiile sunt bune. Rezonăm pe mai multe planuri, regăsim multă compatibilitate în comparație cu relația de cuplu actuală, unde nu găseam prea multe puncte în comun, iar frustrările erau asemeni unui ,,butoi cu pulbere’’. Acest străin devine un prieten bun și de încredere, chiar dacă scopul sau în sine nu este de a ne despărți de partenerul de cuplu. Bănuim faptul că poate își dorește mai mult decât o prietenie și ne bucură acest lucru. O vedem ca pe o realizare, mai ales dacă și noi începem să avem sentimente pentru acesta, oricât de mult am fi încercat să le ascundem până în acel moment.

Există o mare diversitate de situații în care regăsim infidelitatea emoțională. O să expun  câteva întâlnite  de mine până  acum:

Cum ar trebui să reacționăm când ne aflăm în una din cele doua ipostaze: de a fi înșelat sau de a înșela  emoțional? Ce ne facem atunci când suntem cei înșelați, când aflăm că persoana iubită este îndrăgostită de altcineva și nu mai poate să-și ia gândul de la acea persoana? Durerea ne cuprinde trupul, mintea și sufletul.

Ne simțim trădați. Ne întrebăm dacă merită să acordăm încredere în continuare sau nu în partener. Lacrimile  curg, apar regretele, conștientizăm că respectul nostru de sine este  compromis. Alegem după toate acestea să mai oferim o șansă relației sau să ne despărțim?

Dacă alegem să iertăm și să continuăm relația, trebuie să trecem prin mai multe etape care să conducă ulterior la  schimbări pozitive în viața celor doi. Trebuie să încetăm să mai dăm vina  unul  pe celălalt și să ne iertam pe noi înșine dacă ne învinovățeam că din cauza noastră partenerul a căutat în exterior fericirea sau iubirea.  Persoana iubită trebuie să-și de seama de amploarea suferinței pe care a creat-o în interiorul relației, să regrete sincer și să fie dispusă să-și schimbe comportamentul și  să nu mai repete greșelile trecutului. Și, la  final, să ne iertam partenerul și  să acceptăm faptele așa  cum au decurs și să învățăm din ele lecțiile importante.

Pentru a îmbunătăți relația de cuplu, putem apela la terapia de cuplu, la psihoterapie individuală și la dezvoltare personală (educație emoțională, de cuplu, diverse programe în care să participam cu partenerul, etc).

Dacă suntem cei care înșelăm emoțional, atunci trebuie să ne punem câteva întrebări foarte serioase, cum ar fi: ,, De ce fac asta?”, ,,Ce mă nemulțumește în relația de cuplu?”, ,,De ce nu am curajul necesar să discut cu partenerul și să-mi rezolv aceste probleme?”, ,,Ce mă nemulțumește profund în viața mea?’’, ,,Cum pot să-mi păstrez relația și să fiu fericit/ă alături de actualul partener?’’, ,,Ce are acest străin și nu simt că primesc în relația de cuplu?”.

Recomand sinceritatea, oricât de dureroasă ar fi, deoarece avem mai multe șanse să fim iertați, să putem reconstrui relația ulterior, partenerul ne poate ajuta să ne dăm seama mai ușor că am luat-o pe un drum greșit, că am fost manipulați, etc. Sinceritatea e eliberare, e putere. Nu ne mai ferim ca vom fi prinși, ne recunoaștem vina, vorbim despre relație, reparăm daca mai este posibil. Ideea e de a nu accepta nici tu și nici partenerul tău să fiți într-o relație toxică, în care minciuna, manipularea, șantajul și  agresivitatea să fie realitatea cu care vă confruntați în fiecare zi.

Alege înțelept și pune capăt acestor situații toxice!