Echitația ca sport și stil de viață

Un articol de Diana Neagu

Echitația în sens general este sportul călăriei, dar echitația se definește prin modul corect în care călărețul se prezintă călare pe un cal și capacitatea acestuia de a-l controla.

Echitația este prezentă în toate formele tradiționale de călărie cum ar fi stilul și echipamentul englezesc tradițional (definit prin sportul de societate – hunting cross și prin clasele de prezentare – show de tip hunter), prin stilul și echipamentul clasic spaniol (doma clasica, doma vaquera, alta escuela, garrocha, rejoneo…), prin stilul și echipamentul arab de călărie și să nu uităm de stilul și echipamentul specific continentului nord american, cunoscut mai degrabă ca stilul western (cowboy).

Modul corect de a calări și controla calul este universal valabil pentru toate stilurile deși în funcție de echipamentul folosit pot apărea mici variații.

Echitația este cel mai bine evidențiată de către stilul și echipamentul de tip englezesc, probabil cel mai sportiv model de echipament de călărie existent, motiv pentru care a fost preluat și folosit pentru sportul ecvestru modern de performanță, impunându-se la nivel mondial.

Din sportul tradițional englezesc de societate (hunting) rezervat doar aristocrației a evoluat în timp sportul ecvestru modern prin definirea treptată a celor mai importante discipline ecvestre moderne: dresaj clasic, săriturile peste obstacole (SJ), proba completă – eventing.

Echitația ca definiție mai largă poate fi întâlnită în toate activitățile de călărie a cailor însă ea poate să fie menționată doar atunci când activitatea respectivă respectă însăși normele care o definesc : călărețul va avea o poziție corectă în șaua de călărie, iar calul va fi prezentat și controlat în mod corespunzător stilului, în conformitate cu activitatea propusă.

În mod popular echitația este definiția pentru călăritul corect al unui cal. Aceasta se face astfel: așezat în șaua de călărie, cu picioarele corect așezate de o parte și de alta a șeii de călărie, cu genunchii ușor flexați și bine fixați de pulpanele șeii de călărie, cu pingeaua tălpilor bine fixată în scări și călcâiele ușor coborâte, ținând dârlogii corect în mâini pentru a avea un contact ușor cu gura calului, spatele drept (corect arcuit), bazinul ușor spre înainte, pieptul scos, privirea spre înainte, atent la mediul înconjurător, dar sensibil la potențialul și resursele calului.

Dintotdeauna am iubit animalele, așa am fost educată, să respect și să iubesc orice formă de viață, cu atât mai mult, pe cele fără apărare. În schimb, pasiunea mea pentru cai s-a născut după ce am văzut filmul ”Black Beauty”, impropriu spus ”văzut”… mai mult am plâns.

Sunt născută și crescută în Mangalia, iar Herghelia de la Mangalia înființată în anul 1926 este una dintre cele mai mari din sud-estul Europei, vă dați seama că de fiecare dată când părinții aveau posibilitatea …erau ”forțați” să mă ducă la cai.

Odată cu trecerea timpului, uneori și a lipsei resurselor, m-am îndepărtat de echitație, chiar dacă de fiecare dată când s-a ivit oportunitatea… am încălecat.

De ceva timp, am reluat legătura cu sportul ecvestru și am reînceput orele de echitație.

Echitația pentru mine înseamnă disciplină, condiție fizică și stăpânire de sine. Pentru a putea fi în armonie cu animalul, pentru a putea crea conexiunea dintre suflete, călărețul trebuie să-și dezvolte conștiința interioară și echilibrul mental, cât și echilibrul fizic, dar și condiția fizică pentru a putea fi capabil să facă față tuturor provocărilor. Se poate spune că anumiți călăreți înnăscuți au un anume simț, o liniște interioară, calm și intuiție.

Din punctul meu de vedere, cel mai important aspect al echitației este echilibrul interior pe care mi-l dezvoltă, îmi hrănește atât sufletul, cât și trupul.

Să te urci pe un cal și să te plimbi la pas câteva zeci de minute nu este imposibil și cred că o poate face oricine, dar să câștigi încrederea animalului, să i te dedici așa cum el ți se dedică, să îl iubești în pofida tuturor greutăților pe care le presupune îngrijirea lui ( țesălat, curățat, hrănit, plimbat, educat, etc) … asta înseamnă să înveți ce este iubirea necondiționată, iubirea în care pui bunăstarea altei ființe mai presus de propriul beneficiu, o iubire ce nu poate fi egoistă.

Caii sunt precum copiii, inocenți, dar încăpățânați din cale afară, de aceea trebuie să îi strunești cu o mână de fier, în mănușă de catifea.

Ușor nu este, dar sentimentul de împlinire pe care ți-l oferă iubirea animalului merită toate sacrificiile din lume.

Persoanele care iubesc caii, care sunt fascinate de maiestuozitatea acestor animale și care își doresc să facă primii pași în lumea ecvestră, pot avea primul contact în interiorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii din Constanța (CMSN). Complexul dispune de cai pregătiți pentru agrement, cai liniștiți și educați. De asemenea, la o simplă căutare online puteți găsi câteva centre unde puteți face cunoștință cu diferiți cai. Ceea ce am recomandat întotdeauna și voi continua să o fac este să optați pentru un centru cunoscut, un centru unde sunt profesioniști, tocmai pentru a putea să vă inițieze cât mai ușor și cât mai corect în această lume fascinantă.