Nevoia de șah

Un material de Claudiu Iordache – președinte AJ Șah Constanța

Ideea site-ului www.impactlocal.ro de a aduce în fața cititorilor sporturile mai puțin băgate în seamă de către media de specialitate,  ar putea fi una vizionară având în vedere că vine mănușă pe eforturile stăruitoare ale oamenilor de a înfrunta monotonia cauzată de recenta blocadă epidemică.

Trecând peste ironiile sorții, trebuie remarcat că șahul este o activitate agreată de foarte mulți copii, părinți, bunici, elevi, studenți și simpli amatori. Dar, așa cum se știe, deși mulți îl cunosc, doar puțini ajung să îl înțeleagă cu adevărat. Pentru a impulsiona și cizela cunoașterea este nevoie ca pe lângă popularizarea și propaganda pozitivă făcută șahului, acesta să fie sprijinit de autoritățile în drept, în ideea de a ajunge mai ușor și într-un mod oficializat la îndemâna fiecăruia.

Drumul e lung, campania electorală bate la ușă, așa că pentru început, pe post de popcorn, vă propun o plimbare prin istoria șahului, de la legendă la actualitate, continuând cu repere din șahul românesc și, implicit, din cel local.

Chiar dacă timpul pare că s-a oprit în loc, dând prioritate situației globale îngrijorătoare în care ne aflăm, șahul merge mai departe și ne vom strădui să reflectăm aici orice  eveniment demn de menționat.

Istoria șahului

Șahul a apărut cu puțin înainte de 600 d.Hr. în nordul Indiei. În acele vremuri, războinicii dețineau o poziție privilegiată în societate. Acești aristocrați au privit jocul de șah  ca pe o provocare la duel.  De aceea, decizia de a accepta invitația la o partidă de șah echivala cu decizia de a intra în luptă. Invenția șahului (chaturanga) este atribuită unui înțelept indian. Acest joc nou reflecta împărțirea vechii armate indiene în patru grupuri de forțe: infanteria, cavaleria, elefanții și carele de luptă. Patru armate, comandate fiecare de un raja (rege) diferit, se luptau pentru victorie, conduse de doi jucători, uniți de o alianță nu foarte riguroasă, împotriva altor doi jucători. Tabla chaturanga,

la fel ca tabla de șah modernă, constă tot din 64 de câmpuri.

În timp, chaturanga s-a transformat în așa fel încât doar doi jucători au rămas să joace. Cu toate acestea, regulile au rămas neschimbate, țelul final fiind zdrobirea conducătorului armatei inamice. 

Printre celelalte transformări suferite de chaturanga se numără creșterea forței reginei și o scădere a forței regelui. Jocul actualizat rezultat a fost numit shatranj.

Din India, șahul s-a răspândit treptat în întreaga lume. În următoarele 6 secole, a pătruns în Persia, unde a devenit cunoscut ca shatranj. Istoricii cred că la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, comercianții, care se deplasau prin Asia Centrală de-a lungul faimosului drum al mătăsii, au contribuit la pătrunderea șahului în China. Aici acest joc a fost numit xiangi.

Odată cu trecerea timpului, piesele de șah au suferit modificări care reflectă transformările sociale care au avut loc în Europa modernă. 

 Regele a rămas neschimbat, infanteria s-a transformat în pioni, elefanții au devenit nebuni sau episcopi (așa cum se numesc în Anglia), caii au rămas cai (sau cavaleri), iar carele de luptă au devenit turnuri. De asemenea vizirul s-a transformat în regină care a devenit în cele din urmă cea mai puternică piesă de pe tablă.

Jocul de șah, în diferite momente și locuri, nu a fost întâmpinat întotdeauna cu entuziasm. În secolul al VIII-lea, de exemplu, în Japonia a fost interzis de împărat, iar câteva secole mai târziu a fost condamnat de unele biserici creștine orientale. Marele filozof evreu Moise Maimonide (1135-1204) a inclus șahul în lista jocurilor care urmează să fie interzise. Cu toate acestea, șahul a continuat să se răspândească în întreaga lume.

Șahul modern s-a format acum aproximativ 500 de ani. În șahul vechi, regina și nebunul erau piese relativ slabe. În Evul Mediu, aceste piese erau considerate puțin mai importante decât pionii și erau mult mai restrânse în mutările lor. În secolele V-VI, aceste restricții au redus dinamica jocului, încetinind progresul acestuia. Într-o oarecare măsură, poziția reginei în șah reflecta poziția nu foarte puternică a reginelor în Evul Mediu.

În secolul al XV-lea, regina și nebunul au dobândit o nouă poziție mult mai semnificativă. Regina a primit mai multă libertate de mișcare, fiind astfel mult mai puternică decât regele. De asemenea, nebunul a devenit mai puternic. Rezultatul acestor schimbări a fost o dinamică extrem de crescută a jocului, accelerarea acestuia. Nu prea mult după descoperirea Lumii Noi de către Cristofor Columb, șahul a pătruns și în America. A fost dus acolo de coloniștii spanioli la începutul secolului al XV-lea. La acea vreme, spaniolii erau cei mai înflăcărați susținători ai șahului din Europa.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, piesele de șah erau în cea mai mare parte realizate în stil ornamental sau din bucăți de lemn aspre, lipsite de orice detalii decorative și deosebindu-se între ele doar prin diferența de înălțime. În 1847, un meșter englez, patronul firmei John Jaque & Son, a realizat piese de șah practice, elegante și accesibile. Aceste piese, numite Staunton dupa numele unui vestit șahist englez, au devenit de atunci un model pentru realizarea seturilor complete de șah.

În prezent, conform ultimelor estimări, sute de milioane de oameni joacă șah în întreaga lume, în peste 150 de țări.  Cea mai importantă instituție de șah este Federația Internațională de Șah (FIDE). A fost fondată la 20 iunie 1924 la Paris. Sediul central al FIDE este situat în Elveția.

FIDE reunește toate federațiile naționale de șah. Motto-ul ei este “Gens Una Sumus” (Suntem o singură familie). FIDE are afiliate 156 de federații naționale cu peste 5 milioane de jucători de șah legitimați în întreaga lume. FIDE este una dintre cele mai mari organizații recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic (CIO).

FIDE acordă următoarele titluri jucătorilor de șah:

Pentru masculin

* Mare maestru (GM)

* Maestru internațional (IM)

* Maestru FIDE (FM)

* Candidat de maestru FIDE (CM)

Pentru feminin

* Mare maestru feminin (WGM)

* Maestru internațional feminin (WIM)

* Maestrul FIDE feminin (WFM)

* Candidat de maestru FIDE feminin (WCM)

În decembrie 2015, FIDE a lansat propria sa platformă de jocuri online, FIDE Online Arena. Principalul avantaj al acesteia este calculul oficial al ratingurilor FIDE și atribuirea titlurilor oficiale (pentru masculin și feminin la fel):

* Mare maestru – Arena (AGM)

* Maestru international – Arena (AIM)

* Maestru FIDE – Arena (AFM)

* Candidat maestru – Arena (ACM)