Interviu cu poeta Ligia Pârvulescu: “Marea este ceva ce depășește bariera timpului, pentru mine nimic nu se poate compara cu ea.”

Un interviu de Alexandru Moraru

Cunoscută mai ales ca poetă, Ligia Pârvulescu a debutat în volum la Casa de Editură Max Blecher, în 2014, cu volumul Fluvii de asfalt. Pentru romanul Translucid a primit premiul „Primul roman”, 2021, organizat de Editura Litera în parteneriat cu IdeaBank. Activă și apreciată în lumea literară bucureșteană, publică în mod curent în revistele de profil. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București și Facultatea de Comunicare și Relații Publice a Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, București. Are un master în Muzeologie și Patri­moniu Cultural. A urmat cursuri de dans și de istoria artei, precum și cursuri de muzică la Școala de Artă București. Este avocată, preocupată în același timp de zonele subtile ale comunicării.

Ai primit recent un premiu de debut, în valoare de 10.000 lei, la concursul Primul roman, organizat de Editura Litera și susținut financiar de IdeaBank. Povestește-ne despre ziua în care ai aflat c-ai luat premiul!

A fost o zi minunată, nu mă așteptam să câștig. Eram aproape convinsă că nu se va întâmpla asta, în așa măsură încât nici nu am știut când a apărut lista scurtă, am aflat de ea ulterior. Ziua în care am aflat că am câștigat mi-o amintesc ca pe o zi plină de bucurie și țin minte că din când în când mă surprindeam gândindu-mă că nu e real, pur și simplu nu-mi venea să cred.

Romanul pentru care ai primit premiul se numește „Translucid”. Cât ai scris la el?

Translucid este un roman care a pornit dintr-o scriere poetică – de altfel, și în timp ce-l scriam, am continuat să scriu și poeme. Nu știu exact cât a durat, mai ales că l-am considerat tot timpul un roman în dezvoltare. Chiar și după ce l-am încheiat am modificat la el. Să spunem 3-4 ani.

Înainte de asta ai scris poezie: ai scris și un poem la țărmul mării? Cum ai descrie marea în 20 de cuvinte?

Am scris destul de multe poeme la țărmul mării, îmi place mult natura și iubesc marea, o identific cel mai mult cu senzația de libertate. Și cu schimbarea, cu frumusețea schimbării. Modul în care lumina se filtrează prin valuri, răsuflarea mării, felul în care nu are o singură culoare și niciodată aceleași culori, mirosul, briza, sunetul moale al pașilor adânciți în nisipul încălzit de soare – nimic nu se compară cu toate aceste senzații. Și acum zâmbesc, pentru că, aproape fără să-mi dau seama, deja am scris despre mare mai mult de douăzeci de cuvinte.

Unde vii în vacanță, când vii la Marea Neagră? Ce are special acest loc?

Îmi place mult zona Vama Veche – 2 Mai. Prima oară am fost în Vama Veche atunci când era ceea ce se spune acum că nu mai este: natură sălbatică, soare, liniște și multe corturi. Am multe amintiri frumoase din Vamă, inclusiv plimbările pe malul mării între Vamă și 2 Mai, mesele la pescărie și zilele petrecute la Plaja de Carte. Am cunoscut acolo mulți oameni deschiși și cu frumusețe în suflet și am legat multe prietenii.

Când te gândești la Dobrogea ce arhetipuri îți vin în minte?

Primul gând care îmi vine în minte când mă gândesc la Dobrogea este marea. Este ceva ce depășește bariera timpului, pentru mine nimic nu se poate compara cu ea.

Care sunt versurile din mintea ta, când te gândești la răsărit?

Îmi vin în minte versurile unei melodii R.E.M.

“Shiny happy people laughing

Shiny happy people holding hands

Everyone around, love them

Put it in your hands, take it

There’s no time to cry, happy

Put it in your heart where tomorrow shines

Gold and silver shine”

Crezi în prietenii literare? Ce scriitori se află în cercul tău de prieteni?

Cred în prietenii literare, de fapt, cred în prietenie ca valoare absolută, dincolo de orice altceva. Pentru mine o prietenie depășește spațiul și timpul și în același timp rămâne o legătură extrem de frumoasă și foarte aproape de suflet. Ceva ce mai degrabă se simte, se trăiește și în care totul se petrece mai cu seamă în sufletele prietenilor, dincolo de vorbe.

Ai afinități cu alți scriitori contemporani? Dar modele clasice?

Întotdeauna există afinități cu scriitori din ambele categorii. Îmi place foarte mult scrisul lui Hesse, Lupul de stepă în mod special, dar și Siddhartha, Călătoria spre soare-răsare, Narcis și Gură de Aur. Huxley, Borges, Bulgakov, Marquez de asemenea.

Ce final de operă ficțională epică ți se pare de nota 10?

Finalul romanului Siddhartha, de Hermann Hesse.

Numește trei romane pe care le-ai citi pe plajă? Dar în Piața Ovidiu din Constanța?

Aș relua seria Dune, scrisă de Frank Herbert (Dune, Mântuitorul Dunei, Copiii Dunei, Împăratul-Zeu al Dunei, Ereticii Dunei și Canonicatul Dunei). Sunt cărți pe care le-aș citi oriunde, la mare cu atât mai mult.

Care este forma de guvernare în care crezi?

Coexistența.

Dacă ai putea să te teleportezi, unde te-ai duce? În ce timp, în ce spațiu?

M-aș teleporta aici și acum. Cea mai mare bucurie pentru mine e trăirea momentului prezent, exact așa cum este el. Dar, glumind puțin, pot să spun că m-aș teleporta într-o carte a lui Aldous Huxley, mi-ar plăcea să vorbesc și să interacționez cu personajele din cărțile lui.