Un articol de Claudiu Iordache – președinte Asociația Județeană de Șah Constanța
Îmi amintesc un test de acum un sfert de secol, pe când frecventam Centrul Național de Formare și Perfecționare a Antrenorilor, un fel de probă de admitere, în care una dintre întrebări se referea la efectele sportului de performanță asupra organismului uman. Trebuia să alegem varianta pe care o consideram adevărată din următoarele trei posibilități: a) foarte nociv; b) nociv sau c) benefic. Deși acum opțiunea “a” mi se pare ușor de ales, atunci mi-a fost foarte greu să asociez sportul de performanță cu nocivitatea.
Numai faptul că majoritarea candidaților erau foști sportivi de performanță, printre care și două gimnaste din lotul de legendă al României, mai toți cu sechele în urma practicării sportului, m-a determinat să bifez răspunsul corect, dar cu mari îndoieli.
Dezvoltarea și transformarea medicinei sportive într-o ramură medicală de sine stătătoare, este încă o dovadă a efectelor negative ale practicării intensive a sportului asupra sănătății individului și o cerință a contracarării acestora. Dacă în sporturile fizice este evident că eforturile depuse la antrenamente sau în timpul competiției pot duce la accidentări sau traume, să vedem cu ce presiuni extreme sau circumstanțe provocatoare se confruntă un șahist.
Un jucător de șah, atunci când întâlnește un adversar, va trece întodeauna prin momente tensionate, mai ales cei tineri, datorate așteptărilor antrenorilor și părinților, propriilor eforturi și speranțe, emoțiilor inerente oricărei confruntări. Stresul unui șahist este, de fapt, același cu care se confruntă elevii înainte de examene și poate duce la anxietate și lipsă de performanță.
Pe de altă parte este legea naturală a performanței, cei care sunt capabili vor lucra mai mult și vor participa la mai multe competiții pentru a sări peste etape și a progresa mai rapid. Acesta este un lucru bun, dar uneori și șahiștii se plâng de epuizare.
Alteori simțul onoarei și al responsabilității este prea puternic, mai ales în meciurile pe echipe, ceea ce duce la o presiune psihologică excesivă ce distorsionează jocul din punct de vedere tehnic. Iar eșecul dintr-un joc înseamnă, de multe ori, că trebuie să muncești și să o iei de la capăt pentru atingerea țelului propus.
Legenda urbană spune că jucătorii de șah de înalt nivel au o speranță de viață mai mică decât amatorii. Acest lucru s-a dovedit a fi fals, relația dintre speranța medie de viață a șahiștilor și a oamenilor normali urmând modelul similar cu relația dintre speranța medie de viață a sportivilor olimpici și publicul larg.
Nu știu dacă aceste percepții vin în urma unor cercetări științifice serioase sau luându-se în calcul doar câteva cazuri izolate, dar este ușor de crezut că șahiștii au o durată de viață mai scurtă, deoarece o activitate sedentară are un impact mare asupra sănătății și longevității. Printre bolile profesionale asociate cu șahul am putea enumera pe cele legate de coloana vertebrală lombară și cervicală.
Pe de altă parte, deși relația dintre un IQ ridicat și longevitate este recunoscută, se spune că relația dintre performanța șahistă și coeficientul IQ nu este, totuși, decisivă.
Am selectat, dintr-o lungă listă, câteva destine tragice de șahiști al căror sfârșit, venit prea brusc, a surprins și a ridicat multe semne de întrebare.
La Olimpiada de șah din 2014 de la Tromsø, Norvegia, Kurt Meyer, în vârstă de 67 ani, a murit după ce a avut un atac de cord în timpul jocului și a fost dus la spital. El juca la masa a 2-a a echipei din Seychelles, i s-a făcut rău în timpul partidei, iar un coechipier a strigat puternic după ajutor, ceea ce a produs panică, mulți dintre cei ce jucau în acel moment au perceput strigătul ca pe o amenințare teroristă și s-au repezit să fugă din sală.
După festivitatea de închidere a olimpiadei reprezentantul Uzbekistanului, Alichel Analklov, în vârstă de 45 ani, a fost găsit, de asemenea, mort în camera de hotel.
În noiembrie 2016, tânărul mare maestru Yuri Eliseev, campion mondial de cadeți și aflat în plină ascensiune, a murit după ce a căzut de la etajul 12 al unei clădiri.
Pe 26 iulie 2006, Jessie Gilbert (1987-2006) jucătoare din Anglia aflată la un campionat de juniori, a căzut de la fereastra din camera ei de la un hotel din Pardubice, Cehia. S-a presupus că era somnambulă sau s-a sinucis. Avea doar 19 ani.
Lembit Oll (1964-1999), un mare maestru estonian, s-a sinucis sărind pe fereastra apartamentului de la etajul 5 din Tallin.
Marele maestru Victor Ciocâltea a decedat la masa de joc în timpul unei partide din cadrul unui turneu de șah din Spania, în 1983, la doar 51 ani.
Karen Grigorian (1947-1989), maestru internațional armean, s-a sinucis sărind de pe cel mai înalt pod din Erevan.
Unul dintre cei mai buni șahiști din Republica Moldova, marele maestru Dmitry Svetushkin, a decedat pe 4 septembrie 2020, in urma unui accident inexplicabil. Acesta era și un foarte bun sportiv, participând frecvent la probe de triatlon.
Din păcate exemple de acest gen sunt nenumărate, dar putem da vina pe stresul cauzat de șah? Răspunsul e greu de dat, dar trebuie recunoscut că unul dintre factorii majori care afectează sănătatea șahiștilor este privarea de mișcare în timpul orelor lungi de antrenament, uneori peste 8-10 ore zilnic, în fața calculatorului sau tablei de șah. Până la urmă chiar și cei care lucrează la un birou, fără exces de efort intelectual, dezvoltă tendinită din cauza utilizării mâinilor, sau au dureri la gât, umeri și spate, din cauza poziției statice pe scaun.
Prin urmare, trebuie să învățăm să evaluăm corect punctele tari și punctele slabe, să fim corecți și obiectivi în comparația pe care o facem cu cei cu care vrem să ne asemănăm. Există mulți jucători de șah, printre care și cei din topul mondial, care duc o viață normală. Mari jucători cum ar fi Magnus Carlsen, Vishwanathan Anand, Vladimir Kramnik, Levon Aronian și mulți alții, adică elita șahului mondial, sunt în continuare oameni modești, politicoși, plini de spirit și foarte plăcuți. Desigur, literatura șahistă indică și cazuri de comportamente excentrice, cum ar fi: Morphy, Labourdonnais, Kieseritzky, Torre, Fischer, Mecking și alții. Dar aceștia sunt excepția, nu regula, iar modul lor contradictoriu de a-și călăuzi viața nu se datorează obligatoriu șahului.
În concluzie, nu trebuie să ne fie teamă de dificultăți. Viața este un proces de provocări constante și victoria nu va fi neapărat a celui puternic, ci a celui încrezător, tenace și muncitor. Șahul a fost adesea comparat cu dragostea, el generând cel mai intim, mai autentic și mai statornic sentiment de iubire.
Oamenii fac întotdeauna alegeri de-a lungul vieții. De aceea, dacă vă place șahul, nu pierdeți ocazia să-l alegeți.
Știri șahiste pe scurt
- Concursul “Cupa Unirii”, organizat de clubul Fianchetto Constanța pentru jucătorii cu ELO ≤ 1600, a fost câștigat de Andrei-Cristian Jitea (Fianchetto) urmat de Cezar-Matei Drăghici și Ioan-Radu Dima, amândoi de la Acs Satori Art Slobozia. Au participat 27 de jucători. În perioada 29 – 31 ianuarie va avea loc și concursul pentru jucători cu ELO ≤ 2200.
- Campionatele Naționale de Juniori pentru categoriile de vârstă U14, U16, U18 și U20 se vor desfășura la Mamaia, în perioada 6 – 15 aprilie. Sunt așteptați între 150 – 200 jucători, fete și băieți.
- Surprize mari la superturneul “Tata Steel” de la Week aan Zee. În runda a 8-a tânărul de 18 ani Andrey Esipenko l-a învins categoric pe campionul mondial Magnus Carlsen! Alireza Firouzja profită și preia conducerea. Clasament după 8 runde: Firouzja 5,5, Giri 5, Esipenko 5, Van Foreest 5, Caruana 5, Grandelius 4,5, Harikrishna 4, Carlsen 4, Wojtaszek 3.5, Vachier-Lagrave 3, Duda 3, Tari 3, Anton Guijarro 3, Donchenko. 2,5. Ultima rundă va avea loc duminică, 31 ianuarie.
Sursă foto: 7-themes.com
You must be logged in to post a comment Login