Mai toată România se întreabă ce naiba s-a întâmplat pe 5 și 6 decembrie? Iar, dacă nu o face acum, o s-o facă după primele discursurile neo-naziste, naționaliste, xenofobe și separatiste din următorii patru ani (căci, să fim serioși, în spatele utopiei unioniste, discursurile de tip „romexit” și anti-UE vor fi fără perdea).
Și, pentru că cei de la AUR sunt în trend, ridic cupa amară și „dedic” asta lor și tuturor coordonatorilor de campanii electorale și analiștilor care i-au ignorat.
Presupunerea generală în rândul analiștilor politici este că societatea mai educată ar produce un electorat mai progresiv și incluziv și implicit o democrație mai asumată și ideologii temperate. Deși România este undeva la periferia calității educației comparativ cu majoritatea statelor europene, în ultimele decade rata abandonului școlar a scăzut ușor, școlarizarea s-a îmbunătățit (nu simțitor), iar accesul la educație este în ascendent. Totuși, implicarea civică nu a crescut în același ritm (cu prezența la vot de 31,85% avem cea mai scăzută rată din ultimele trei cicluri electorale și suntem la coada clasamentului privind participarea la ultimele alegeri parlamentare din țările UE ) și nici profilul alegătorului nu s-a schimbat foarte mult în direcția unor valori pro-europene. Nici exilul diasporei către Europa nu a însemnat neapărat o reașezare a valorilor dinspre aceștia, iar cele peste 25% dintre voturi duse către AUR o confirmă.
Mesajele cu dedicație la adresa concurenței politice au convins suficient cât să creeze noi bazine de simpatizanți pe de-o parte, iar pe de altă parte să erodeze tocmai formațiunile care le-au produs, până la punctul în care numai există. O concluzie ar fi că alegătorii de dreapta și centru-dreapta au ales pe baza unor principii directe, adică principii raportate la un sistem de valori generat de o gândire democratică întipărită cel mai probabil prin educație civică diversificată. Electoratul de stânga și chiar centru-stânga s-a orientat după principii oblice, adică cele raportate la un sistem de valori generat de nevoi imediate, unde emoția primează mai presus decât gândirea critică.
Cei cu o gândire bazată pe principii directe, deși s-ar ambala la fel de tare, ar rămâne de regulă fideli mai mult timp și, tot ca regulă, în eventualitatea unui divorț politic, și-ar redirecționa resursele către formațiuni care le împărtășesc valorile prestabilite. Pe de altă parte, cei care se bazează pe principii oblice, nu au aceeași răbdare. Vor soluții rapide, indiferent din ce direcții vin, taxează mai repede orice deviere și țin să arate asta la vot. Caută emoția și acolo își redirecționează loialitatea, fie și temporar. Probabil ca asta s-a întâmplat și în diaspora, conectată la peisajul politicii de aici prin rețelele de socializare. Când apare o criză de reprezentare, aceștia se repoziționează rapid. Consumă mai repede o informație fără să o digere foarte mult și creează o simbioză aproape bolnăvicioasă cu cei care le vorbesc cu emoție și încă nu i-au dezamăgit. Extremismul speculează această „oboseală psihologică” pe fondul dezamăgirilor sociale acumulate și pornește adevărate cruciade. Acestea par a avea un traseu oarecum ciclic (nu elaborez, dar precedentul autohton a fost Vadim Tudor) și impactul lor este cât se poate de real, iar Brexitul ocupă momentan podiumul în acest sens.
Parlamentarele ne-au arătat că trăim ceea ce unii comentatori și analiști politici numesc deficit democratic, și încă unul ante-electoral. Încrederea cetățenilor în politicieni și instituțiile de stat, administrative sau guvernamentale e la fel de erodată, iar demonizarea asta e justificată, în contextul în care politicienii pierd legătura cu cei pe care pretind că îi reprezintă, iar gradul de administrare și guvernare participativă este redus la minim post-campanie, în timp ce nivelul de politizare se menține ridicat. Toate au ca rezultat participări electorale din ce în ce mai mici. Cele mai mari bazine care resimt acest lucru sunt cele oblice și se repoziționează (dacă nu cad în apatie), pentru a stabili o legătură directă care să le recunoască merite sau nevoile imediate și să le redea sentimentul de identitate, oricare ar fi acela.
Dacă citim puțină literatură de specialitate, mai vedem cel puțin alți trei factori psihologici pe care se bazează mișcările politice extremiste. Simplitatea cognitivă, încrederea excesivă de sine și intoleranța. Aici nu e vorba de un bazin de electorat nehotărât, oameni care știu sau gândesc neapărat politică, ci unul pentru care lucrurile sunt destul de simple și raportate la ideea de adevăr absolut. Eu am dreptate, tu nu. Pentru ei, realitatea nu e nuanțată (e fie albă, fie neagră), și sunt ferm convinși că este doar fix așa cum spun ei. Opiniile sau grupurile diferite care moderează sau sunt incomode nu sunt tolerate, iar acest absolutism moral este permanent speculat în extreme.
Alegerile parlamentare de sâmbătă și duminică au demontat toate analizele politice, publicațiile media au sărit în aer, iar rețelele de socializare au devenit suprasaturate de mesaje post-campanie. PMP și-a dat ultima suflare, iar Ponta a tras după el în groapă pe Tăriceanu și tot ce era Pro România și ALDE (și probabil că, în patru ani, se va cățăra tiptil pe scheletele lor pentru a ieși la suprafață). De la Budapesta, Orban a felicitat deja UDMR-ul, ca o gură de aer după rușinea cu Jozsef Szajer, iar la București tizul Orban și-a anunțat demisia pentru un fotoliu de președinte de Cameră. Alianței USRPLUS i-a trecut „glonțul” pe la ureche după o campania de vendetta politică, dar va intra la guvernare, iar PSD, deși campion, va rămâne în izolare cel mai probabil toți cei patru ani, pândind eventualele remanieri cu moțiuni de cenzură, independenții și celelalte minorități devenind din nou masă de manevră pe fondul unei eventuale coaliții de guvernare fragile.
AUR a devenit Calul Troian din Parlament pe care va trebui să-l tolerăm cu toții cel puțin patru ani, în timp ce-i vom privi neputincioși dihăniile din burtă și nu vom avea ce să-i facem pentru că nu i-a anticipat nimeni sosirea și l-am băgat cu mâinile noastre în cetate. I-am lăsat ușa larg deschisă și l-am primit la pieptul nostru de genii progresiste în timp ce ne vedeam de-ale noastre. Patria l-a creat, doagă cu doagă, timp de 30 de ani de furt, de ignoranță și de sărăcie.
Oricine va prelua România, nu o va prelua bine. Nici politic, nici guvernamental. Cu o perioadă post-pandemie care va lăsa cicatrice, implementarea unei bune guvernări va avea hopuri, iar cele ba 50, ba 80 de miliarde de euro granturi în tranșe (depinde ce surse citești), va avea de peticit un deficit de aproximativ 10%. Un fleac. Iar în Parlament, manevrele PSD-ului din ultimii patru ani vor părea nimicuri pe lângă noua retorică naționalistă alimentată de mecanismele trolilor și fake-news-ului la care Vadim Tudor nici n-a visat. Țineți-vă bine!
Fii goarnă și distribuie conținutul de calitate!
Petre
11 December 2020 at 1:58
Dragul meu confrate, in mare parte ai dreptate. Nu in totalitate insa. Eu ca unul ce am riscat anchete unele directe, cu amenitzari, si fortzarea – carora am rezistat – de-a declara lucruri contrare firi mele, sau realitatii, sau altele indirecte in randul colegilor, si al vecinilor, si chiar al unor rude)ale acelora dinainte de 1989, cum ca sa nu mai vizitez Comsulatul USA, (or mai bine zis de ce l-am vizitat) pe cel din Bucuresti, si apoi asumandu-mi riscul protestelor din zilele de 18, 21 si 22 dec. 1989, in Bucuresti, ma bucur sa vad, cum se exprima oamenii public astazi, chiar si atunci cand ei ar fi contra mea. De mai mult timp mi-am pierdut orice incredere in politicile partidelor din Romania. La inceput in anii ’90, intelegand ce oameni ramasesera efectiv ca potential in acest domeniu, nici nu prea aveam mari sperantze, dar in valtoarea evenimentelor mi- am dat un impuls si am purces sa constitui un asa zis partid isoric – PND (cel care prin liderul sau avea si un ziar – Neamul Romanesc intre alte multe lucruri deosebite ce le-a facut acad. N Iorga). Am sesizat insa si faptul ca de fapt nu aveam cum sa fiu atat de naiv, incat sa cred ca o sa se ajunga la democratia pe care sacrificiul celor cu care fusesem si pe baricade im acel sfarsit de an (fie coleg de serviciu, fie vecin de apartament in bloc, etc.) prea repede, asa cum credeau sau ziceau unii. Am incercat sa reduc din decalajul intelectual oficial, prin cursuri universitare, desi nu asta este conditia obligatorie, sa reusesti in politica sau diplomatie, ci doar iti da o nota de seriozitate in fatza unora din public, ce uneori pot avea si o disputa doctrinara cu tine fie interna in partid, fie in dezbateri cu teme politice. Totusi, dupa cum vezi, abia acum la peste 30 de ani, de la schimbarea oficiala a regimului, fake-ul ‘Aripa Tanara – PNL’, cu ‘liberalul rouje’ A.C.P. Tariceanu, a fo’ inlocuita definitiv, de ceea ce ar fi trebuit sa se intample atunci in 30 de zile, recte cu USR… iar reconversia lui in aldea, cu ‘fuga din’ PNL, a individului pomenit, nu ma bucura ca s-a terminat abia acum, cand a ajuns ingemanat cu alt posedat de diabolice lucrari, recte mitomanul si tradatorul ponta… dar vorba proverbului s-a confirmat (‘spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti’). Asemeni acestui ticalos, sunt multe lifte (nastase, ponta, draqnea, (si toti oportunisti lor), incat ca unii mai fac cate un mic compromis, intre ‘generatzii’, si par ce nu pot fi, nici nu mai conteaza. Aci in ‘satul cu pendululorei exacte a tzarii’, chiar de nu ai cunoaste direct tot afli mai ‘pe aproape’ lucruri despre multi. Ca le spui or nu, asta e cum te lasa ‘inima’. Dupa experientza asta de aici, in care am ajuns prin voia Tatalui Ceresc, (poate mult mai complicat decat ne povestesc Scripturile, ce des trebuiesc intelese metaforic,… tot asa cum Conciliile Bisericesti, (…) au distrus si datele existentzei Domnului Isus, pe timp de 12 ani, ca sa fim mai manipulabili intereselor lor ‘apostazice’ – in sensul involut al cuvantului – tot asa trebuie sa fim de blanzi, si intelegatori, precum stim ca fiind acum in trup avem dumnezeire, care este sustinuta din magma planetei, ce pune scut si in jurul ei, si nici nu stim cum vom ajunge asa cum am inteles in Biserica cea Adevarata, si nici cand, si prin cate ne vom mai transforma, ca la sfarsit sa ajungem a fi reitrupatzi daca Isus o sa revina la timp, adica inainte de a fi planeta absorbita peste vreo 4 mild. de ani in steua ce azi ne da lumina si caldura zilnica. Incearca si tu ca si mine, sa fii ca ‘fata care strange uleiul, pentru vremea cand urmeaza sa se vada cu mirele ales’. Prin 2000, am mai candidat sub sigla unui partid zis istoric – PNL, insa m-am ‘trezit’ iute la realitate … tot asa cum intrat pe esicherul politic in ’90, de la PND am ajuns candidat la PNP,iar fortzat de neajunsuri, si prigonit de tineretul neocomunist cu reprezentanti mai sus numitzi, am incercat si cu ajutorul PP-DD sa-mi apar bruma de onoare si cinste, stirbita si aruncata si azi in santzul ignprantzei, incepand de sub guvernarea Boc. Oamenii din acest AUR, sunt si ei u bune si rele, dar si cu suferintze cauzate de ceilaltzi, din PSD, UDMR, etc., si si-au luat ‘samarul’, ca sa incerce cum cred ei ca e mai bine. Ca par ca Vadim / PRM, or alt fel, nici nu mai conteaza. Conteaza ca si cu ei, ceilaltzi vor trebui, sa fie mai buni. Asa cum eu am incercat sa imi duc incercarile adus e in fatza vietzii acum, si am atins modeste bareme, incat la urmatoarea trecere catre cele vesnice sa pot fi corect clasificat, cjiar daca o sa fie necesar sa mai duc un rand de vieti pana poate voi fi reitrupat, sau voi fi nemerituos in acest sens poate, si sper sa nu fie asa. Fie ca Domnul sa ne ajute sa treecem cu bine prin toate, si sa putem fi demni de-a ne fi dus acest trai in sudoarea muncii noastre, cu bine, asa dupa cum ne-a lasat partea Lui de dumnezeire Tatal Ceresc, Amin.
Petre
11 December 2020 at 2:13
Scuze, pt. greselile de scriere… n-am apucat sa le observ, chiar si cei 12 ani ai Lui I. Hristos (Jeshua Hamassisah), eludati in scripturi, sunt 18 , de la 12 la 30. Este deja bine cunoscuta pb. asta dar nici Papa nu o recunoaste inca oficial. Poate cand vor reveni anunaky, or Mantuitorul, (…) vor fi cu toti nevoitzi sa o faca. Templele din India si cercetatorii, care au studiat acel timp al Mantuitorului o stiu bine, iar … unii vor putea primi candva confirmarea acestui lucru, tot asa cum Sf. Ilie a proorocit cu mult inainte de venire, pe Mantuitor. Amin.